Gătitul, prepararea mâncărurilor cu mâna noastră și toate activitățile aferente, de la pregătirea ingredientelor, până la spălarea vaselor și curățenie, nu mai este o “treabă de femeie”, care altădată a fost făcută aproape exclusiv de mamele casnice și bunicile pensionare. Din fericire, în majoritatea familiilor se conștientizează din ce în ce mai mult faptul că abilitatea de a face treburi casnice ar trebui să facă parte din educația fiecărui copil, indiferent dacă este fată sau băiat.
Și în cazul gătitului vorbim despre o abilitate practică pe care copiii o pot folosi mai târziu zilnic în viața lor de adult și fără de care le va fi greu să se descurce atunci când vor deveni independenți. Cu cât conștientizează mai devreme un copil faptul că mâncarea nu apare ca prin minune pe masă, ci că trebuiesc îndeplinite o serie întreagă de sarcini ca să ne putem așeza și mânca, cu atât mai natural va fi pentru el sau ea, ca adolescent și adult, să își asume o parte din treburile casnice.
Este o situație avantajoasă pentru ambele părți: în primul rând pentru copil, fiindcă devine un adult îndemânatic, inventiv și descurcăreț, care se poate îngriji singur în ceea ce privește mâncatul, căruia pregătirea unei cine devine o rutină și, nu în ultimul rând, parte a unei tradiții culinare familiale. https://www.boglarchamp.ro/care-sunt-cele-mai-sanatoase-diete-in-2023/ Părintele câștigă, pentru că relativ curând va avea un ajutor real în bucătărie și, odată cu plecarea odraslei din sânul familiei, nu va trebui să se îngrijoreze oare ce mănâncă la prânz bietul său copil. Învățarea activităților din bucătărie ajută la formarea unor adulți mai independenți, care se vor hrăni mai sănătos, care nu vor trăi cu hrană din fast-food – iar din toate acestea va beneficia și societatea în ansamblu, deoarece o alimentație mai sănătoasă https://www.boglarchamp.ro/una-dintre-vedetele-tendintelor-gastronomice-din-2023-ciuperca-sanatosa-si-eco-friendly/ va reduce, de asemenea, costurile sistemului de sănătate.
Chiar și copiii mici pot fi implicați în activitățile din bucătărie, deși la început vor face mai mult “dezordine” în timp ce se familiarizează cu vasele și tacâmurile: scot și pun la loc obiecte, așa că este o idee bună să umplem partea joasă a 1-2 sertare sau rafturi cu lucruri (nefragile bineînțeles) cu care să se joace în voie. Bolurile, lingurile de lemn, telurile, oalele mici, capacele, tocătoarele mici, tacâmurile din plastic (sau din metal neascuțit) sunt jucării excelente chiar și pentru un copil de un an și jumătate. Imitându-i pe adulți, aceștia învață despre instrumentele de bucătărie prin joacă și nu trebuie neapărat să cumpărăm echipamente de bucătărie scumpe copiilor pentru a-i face să se implice în activități de gătit la o vârstă mică.
Preșcolarilor le place să se joace de-a plasitilina cu aluatul, ceea ce înseamnă că vor fi fericiți să frământe făina cu apă https://www.boglarchamp.ro/placinta-cu-branza-si-ciuperci/ , să taie găluște, să măsoare ingredientele cu o lingură mică, să toarne apă sau lapte, să amestece aluatul pentru clătite sau să bată ouăle.
Părinții care urmează liniile directoare BLW (baby-led weaning) https://www.boglarchamp.ro/ciupercile-si-diversificarea-cand-sa-le-includem-in-alimentatia-bebelusilor-si-sub-ce-forma/ de la o vârstă foarte fragedă – adică hrănirea la cerere, în funcție de ritmul, dezvoltarea fizică și disponibilitatea copilului, inclusiv capacitatea de a sta jos și de a-și folosi mâinile în mod independent în timp ce mănâncă – adesea, fără să știe, ca o continuare firească, îi încredințează copilului lor tot mai multe sarcini mici în bucătărie. Deoarece copiii autodiversificați nu sunt hrăniți niciodată, ci întotdeauna își pun singuri mâncarea în gură, mai întâi cu mâinile și apoi cu tacâmurile, dexteritatea manuală și independența lor bine dezvoltată îi predispun să participe voluntar și cu plăcere în activitățile de gătit.
Bineînțeles, este important ca copiii să fie implicați în activitățile din bucătărie în ritmul lor propriu și să nu le perceapă pe acestea ca pe ceva impus de către adulți sau ca pe o muncă obligatorie. Pentru că nici nu este: părinții și bunicii ar trebui să o privească mai mult ca pe un joc comun, o bună ocazie de a întări conexiunea, relația deja existentă cu copilul. În mijlocul activităților migăloase din bucătărie, se poate vorbi, răspunde cu răbdare la întrebările nesfârșite pe care copilul ni le adresează, se poate spune povești sau asculta muzică
La ce trebuie să fim atenți?
Atunci când trebuie așteptat, copiii pot deveni nerăbdători în unele cazuri, dar pot, de asemenea, să dorească să urmărească procese care nu sunt interesante pentru adulți, dar care sunt foarte noi și foarte interesante pentru ei, cum ar fi un aluat care crește, sau o pizză care se coace în cuptor, https://www.boglarchamp.ro/pizza-cu-ciuperci/ apa care fierbe, supa care dă în clocot, https://www.boglarchamp.ro/supa-de-fasole-cu-ciuperci-champignon-si-galuste-de-cascaval/ uleiul care se încălzește în tigaie, tocana care bolborosește https://www.boglarchamp.ro/tocanita-de-ciuperci-vegana/ sau mămăliga care se aseamănă cu un vulcan în timpul fierberii.
Și în acest caz, siguranța este cel mai important lucru de reținut: de la o vârstă mică, trebuie să îi facem să conștientizeze că aragazul este fierbinte, că se pot arde pe mâini dacă ating plita, că se pot stropi dacă se apleacă prea aproape de oală, că această parte a gătitului nu este o joacă, că trebuie să fie făcută doar cu permisiunea unui adult, ori urmărită doar cu privirea de la o distanță sigură.
Chibriturile și brichetele ar trebui ținute departe de accesul copiilor, ar trebui să fie învățați că sunt instrumente pentru adulți și că nu trebuie să se joace cu ele în niciun caz. Pe lângă dotarea locuinței cu detectoare de fum, este important să luăm și alte măsuri de prevenire a incendiilor.
Copiilor cu vârsta de cinci sau șase ani putem și ar trebui să le învățăm ce trebuie să facă dacă văd foc sau fum: să iasă afară cât mai repede posibil, să strige cu voce tare că este un incendiu și să meargă într-un loc sigur stabilit în prealabil. Ar putea fi util, mai ales dacă locuim într-o casă mai mare, să întocmim un plan de siguranță în caz de incendiu cu cea mai scurtă cale de evacuare și să facem rost de câteva extinctoare. Trebuie să vorbim onest cu copilul nostru de cinci sau șase ani despre pericolele incendiilor, dar putem exersa traseul planului de evacuare în caz de incendiu printr-un joc de rol, deoarece copiilor nu numai că le place să gătească, ci și să se joace de-a pompierii.
La ce trebuie să fim atenți?
Atunci când trebuie așteptat, copiii pot deveni nerăbdători în unele cazuri, dar pot, de asemenea, să dorească să urmărească procese care nu sunt interesante pentru adulți, dar care sunt foarte noi și foarte interesante pentru ei, cum ar fi un aluat care crește, sau o pizză care se coace în cuptor, https://www.boglarchamp.ro/pizza-cu-ciuperci/ apa care fierbe, supa care dă în clocot, https://www.boglarchamp.ro/supa-de-fasole-cu-ciuperci-champignon-si-galuste-de-cascaval/ uleiul care se încălzește în tigaie, tocana care bolborosește https://www.boglarchamp.ro/tocanita-de-ciuperci-vegana/ sau mămăliga care se aseamănă cu un vulcan în timpul fierberii.
Și în acest caz, siguranța este cel mai important lucru de reținut: de la o vârstă mică, trebuie să îi facem să conștientizeze că aragazul este fierbinte, că se pot arde pe mâini dacă ating plita, că se pot stropi dacă se apleacă prea aproape de oală, că această parte a gătitului nu este o joacă, că trebuie să fie făcută doar cu permisiunea unui adult, ori urmărită doar cu privirea de la o distanță sigură.
Chibriturile și brichetele ar trebui ținute departe de accesul copiilor, ar trebui să fie învățați că sunt instrumente pentru adulți și că nu trebuie să se joace cu ele în niciun caz. Pe lângă dotarea locuinței cu detectoare de fum, este important să luăm și alte măsuri de prevenire a incendiilor.
Copiilor cu vârsta de cinci sau șase ani putem și ar trebui să le învățăm ce trebuie să facă dacă văd foc sau fum: să iasă afară cât mai repede posibil, să strige cu voce tare că este un incendiu și să meargă într-un loc sigur stabilit în prealabil. Ar putea fi util, mai ales dacă locuim într-o casă mai mare, să întocmim un plan de siguranță în caz de incendiu cu cea mai scurtă cale de evacuare și să facem rost de câteva extinctoare. Trebuie să vorbim onest cu copilul nostru de cinci sau șase ani despre pericolele incendiilor, dar putem exersa traseul planului de evacuare în caz de incendiu printr-un joc de rol, deoarece copiilor nu numai că le place să gătească, ci și să se joace de-a pompierii.
Care este situația ustensilelor de tăiere?
Evident, nu le dăm un cuțit pentru filetat care secționează și firul de păr în două. Astfel de ustensile foarte ascuțite ar trebui, de asemenea, să fie ținute sub cheie, într-un loc unde copiii nu pot pune mâna pe ele nici măcar din greșeală.
La prima vedere acest lucru poate părea oarecum în contradicție cu faptul că li se pot încredința sarcini de gătit, de exemplu, tăierea legumelor la vârsta de patru ani. Rețineți că un cuțit de plastic nu este potrivit în acest scop, dar nici un cuțit ascuțit nu trebuie dat încă în mâna unui preșcolar – este recomandat un așa-numit cuțit de unt, care poate fi folosit pentru a tăia cu ușurință alimente cu textură mai moale, cum ar fi cartofii, merele, ciupercile, sau chiar pentru a tăia morcovii în fâșii. În același timp, lama acestui cuțit trebuie să fie tocită suficient pentru a nu le tăia degetul chiar dacă alunecă în timp ce se lucrează cu el.
Este, de asemenea, o idee bună să introducem răzuitoarele cu precauție la început: alimentele mai moi, cum ar fi brânza, pot fi date pe răzătoare sub supraveghere, dar dacă dinții sunt foarte ascuțiți, trebuie atenționat copilul să-și aibe grijă, să țină vârful degetelor departe.
Un alt lucru de reținut este că gătitul ar trebui să înceapă întotdeauna cu ritualul spălării mâinilor și îmbrăcarea șorțului de bucătărie. Acest lucru va deveni cu timpul o rutină pentru copil pe care va ține minte și la vârsta adultă.
Dacă gătitul devine obișnuință în viața unui copil, îl putem privi surprinși cum la vârsta de cinci ani întinde cu îndemânare aluatul de pizza pe o planșetă cu un mic făcăleț, după ce l-a frământat singur și a curățat cu ajutorul nostru bucățile de aluat lipite de mâini, ori că ne avertizează când mergem împreună la cumpărături că nu mai avem drojdie acasă și că ne-a mai rămas doar puțină făină; sau că se poate bucura de un tăietor de turtă dulce ca de cea mai scumpă jucărie.
Deci, haideți să mâncăm mai multe ciuperci în 2023!
